Speleocamp 2011 update cu poze
Completare la postarea din august 2011
http://felixiulia.blogspot.com/2011/08/speleocamp-2011.html
Acesta a fost al doilea speleocamp la care am participat sub egida Societatii Nationale de Speologie care a avut loc in perioda 19-24 iulie 2011 in satul Casa de Piatra, comuna Arieseni, judetul Alba sub conducerea lui Ovidiu Guja. Ca obiective au fost stabilite pesterile de lucru ale SNS de pe Valea Garda Seaca, Hodobana si Platourile Calineasa si Batrana din Muntii Bihor.
In aceasta editie s-au continuat sapaturile la Groapa cu nisip 2 si am sapat o zi la Pestera Vulpilor. In Batrana nu s-a putut sapa pentru ca in luna iulie gheata inca nu se topise si groapa era neoperationala. Ca si in alte dati entuziasmul si pasiunea pentru munca in folosul speologiei a suplinit lipsa mijloacelor materiale. S-a sapat cu mijloacele rudimentare cu care ne-am obisnuit deja si am scos pamantul cu o banana speologica veche.
S-au creat prietenii noi, s-au consolidat cele vechi si am muncit cu drag si veselie.
La cabana Casa de Piatra o parte dintre noi si-au intins corturile dar luna iulie s-a dovedit foarte ploiasa si a fost nevoie de un sant de drenare pentru ca apa sa nu ne ia corturile.
Am dormit si am mancat la cabana primitoare a lui Ovi in regim de autogospodarire.
Peisajul este superb si ai vrea ca vacanta sa nu se mai termine. Pentru niste oraseni ca noi totul pare idilic. Oamenii de aici muncesc firesc, fara stres, in ritmul natural al locului.
Cand vremea frumoasa o permitea mancam sub bradul din curte sub privirea atenta a cainilor ciobanesti care ne vizitau frecvent in asteptarea bunatatilor de care nu aveau parte in fiecare zi in mod obisnuit.
In cele 5 zile de tabara am ajutat la activitatea de degajare a accesului in pesterile aflate in lucru, am facut “bataie de zona”, adica am mers pe carari neumblate in speranta ca vom gasi vreun acces spre o pestera noua. Zona este brazdata de goluri carstice sub sol, sub stratul de pamant si iarba se intind galerii nevazute. Curentul de aer care se simte venind printr-o deschizatura in piatra sau in pamant indica uneori ca structura continua in adanc. Deseori se sapa in astfel de locuri doar ca sa se descopere ca de fapt nu e decat o fundatura. Rareori si cu bucurie speologii descopera o noua pestera care devine mandria norocosului explorator.
La Pestera Vulpilor am sapat putin din cauza uneltelor neadecvate. Erau si cateva oase de mamifer mic pe care le-am pus cu grija deoparte.
Groapa cu nisip a dat dureri de cap la propriu pentru ca aerul nu putea sa circule corespunzator si cei care munceau in capat la sapat ramaneau rapid fara oxigen si lucrul trebuia intrerupt des.
Dupa o luna am aflat de pe grupul yahoo de la Ovi ca au rezolvat problema aerului folosind un furtun si o pompa. Acestea sunt amintiri de pionierat despre care protagonistii povestesc cu nostalgie mai tarziu.
Pentru ca activitatea la spaturi a fost mai restransa de data asta am avut mai mult timp pentru explorare, fotografie si invatarea tehnicilor de catarare pe coarda.
Am intrat in Hodobana cu Ovi Jojika si Eugen. Accesul este foarte dificil, se intra taras pe burta printr-un coridor foarte ingust unde curentul de aer este puternic, apoi se coboara cu miscari de sarpe pe un put vertical de piatra. Am continuat sa inaintam in patru labe printr-un coridor mai larg apoi am mers in picioare. Ovi si Jojika au coborat pe coarda si au continuat explorarea. Noi inca nu invatasem sa folosim tehnicile TSA asa ca am stat un timp prin pestera si apoi am hotarat sa ne intoarcem singuri. Nu am reusit sa gasim drumul inapoi asa ca a trebuit sa ii asteptam pe Ovi si Jojika sa se intoarca. Ne era tot mai frig iar asteptarea a parut neobisnuit de lunga.
La intoarcere prin tunelul vertical cu greu am reusit sa ma ridic si sa ma strecor printre pietre. Intoarcerea a parut mult mai dificila. In fine, am ajuns din nou la soarele si caldura de iulie de care m-am bucurat 5 minute pana m-am incalzit dupa care am inceput sa duc dorul frigului din pestera pentru ca iubesc mai mult frigul si intunericul de sub pamant decat lumina si caldura soarelui...
La cabana sub indrumarea lui Jojika am luat primele lectii de catarat pe coarda. Cum se pune hamul, cum se trece coarda prin carabina si cum sa urc impingand piciorul in pedala. Ploaia ne-a intrerupt curand lectia.
Urmatoarea oprire a fost in Pestera Oilor unde am facut cateva poze avand grija sa nu alunecam pe argila cleioasa.
Am revazut si Ghetarul de la Vartop, partial, pentru ca acum era delimitata trecerea pentru turisti prin marcarea cu benzi. Cu un an inainte, la cursul foto am avut trecere libera si am putut sa admiram toata pestera in splendoarea ei.
Si un mic truc de efect cu lanterna si gheata
Ovi si Jojika au intrat in Coiba sa faca cateva fotografii si i-am urmat si eu cu Eugen pana la punctul la care ne-a permis terenul inundat. Ovi si Jojika, imbracati in salapete impermeabile s-au strecurat pe sub arcul de piatra si au inaintat in apa rece la o temperatura de 5 grade Celsius care le trecea de piept ca sa faca fotografii.
Timpul a zburat repede si a venit vremea sa ne intoarcem acasa. Cei 12 km cu masina pe langa apa Gardei Seci au fost o incantare. Ne-am oprit si la Izbucul Tauz pentru o tura foto.
Lacul de la Izbuc are o adancime de 80 de metri si face legatura cu o pestera inundata. Locul incantator nu e lipsit de primejdii, un scafandru si-a pierdut viata intr-o scufundare in Izbuc, asa cum este consemnat pe o placa comemorativa prinsa pe peretele de piatra.
A fost o tura cu peripetii, ne-am ratacit in pestera, un cal cu o caruta scapat de sub control s-a napustit in fata noastra venind de pe un drum forestier de la deal si putin a lipsit sa nu intre in masina noastra.
Totul s-a terminat cu bine si ne-am intors acasa cu multe amintiri frumoase din Muntii Apuseni.
Anul acesta urmeaza cursul foto si un nou speleocamp la care sper sa particip si sa vin cu noi istorisiri. Ne vedem la Casa de Piatra, dragi prieteni de pretutindeni!
http://felixiulia.blogspot.com/2011/08/speleocamp-2011.html
Acesta a fost al doilea speleocamp la care am participat sub egida Societatii Nationale de Speologie care a avut loc in perioda 19-24 iulie 2011 in satul Casa de Piatra, comuna Arieseni, judetul Alba sub conducerea lui Ovidiu Guja. Ca obiective au fost stabilite pesterile de lucru ale SNS de pe Valea Garda Seaca, Hodobana si Platourile Calineasa si Batrana din Muntii Bihor.
In aceasta editie s-au continuat sapaturile la Groapa cu nisip 2 si am sapat o zi la Pestera Vulpilor. In Batrana nu s-a putut sapa pentru ca in luna iulie gheata inca nu se topise si groapa era neoperationala. Ca si in alte dati entuziasmul si pasiunea pentru munca in folosul speologiei a suplinit lipsa mijloacelor materiale. S-a sapat cu mijloacele rudimentare cu care ne-am obisnuit deja si am scos pamantul cu o banana speologica veche.
S-au creat prietenii noi, s-au consolidat cele vechi si am muncit cu drag si veselie.
La cabana Casa de Piatra o parte dintre noi si-au intins corturile dar luna iulie s-a dovedit foarte ploiasa si a fost nevoie de un sant de drenare pentru ca apa sa nu ne ia corturile.
Am dormit si am mancat la cabana primitoare a lui Ovi in regim de autogospodarire.
La Pestera Vulpilor am sapat putin din cauza uneltelor neadecvate. Erau si cateva oase de mamifer mic pe care le-am pus cu grija deoparte.
Groapa cu nisip a dat dureri de cap la propriu pentru ca aerul nu putea sa circule corespunzator si cei care munceau in capat la sapat ramaneau rapid fara oxigen si lucrul trebuia intrerupt des.
Dupa o luna am aflat de pe grupul yahoo de la Ovi ca au rezolvat problema aerului folosind un furtun si o pompa. Acestea sunt amintiri de pionierat despre care protagonistii povestesc cu nostalgie mai tarziu.
Pentru ca activitatea la spaturi a fost mai restransa de data asta am avut mai mult timp pentru explorare, fotografie si invatarea tehnicilor de catarare pe coarda.
Am intrat in Hodobana cu Ovi Jojika si Eugen. Accesul este foarte dificil, se intra taras pe burta printr-un coridor foarte ingust unde curentul de aer este puternic, apoi se coboara cu miscari de sarpe pe un put vertical de piatra. Am continuat sa inaintam in patru labe printr-un coridor mai larg apoi am mers in picioare. Ovi si Jojika au coborat pe coarda si au continuat explorarea. Noi inca nu invatasem sa folosim tehnicile TSA asa ca am stat un timp prin pestera si apoi am hotarat sa ne intoarcem singuri. Nu am reusit sa gasim drumul inapoi asa ca a trebuit sa ii asteptam pe Ovi si Jojika sa se intoarca. Ne era tot mai frig iar asteptarea a parut neobisnuit de lunga.
La cabana sub indrumarea lui Jojika am luat primele lectii de catarat pe coarda. Cum se pune hamul, cum se trece coarda prin carabina si cum sa urc impingand piciorul in pedala. Ploaia ne-a intrerupt curand lectia.
Timpul a zburat repede si a venit vremea sa ne intoarcem acasa. Cei 12 km cu masina pe langa apa Gardei Seci au fost o incantare. Ne-am oprit si la Izbucul Tauz pentru o tura foto.
A fost o tura cu peripetii, ne-am ratacit in pestera, un cal cu o caruta scapat de sub control s-a napustit in fata noastra venind de pe un drum forestier de la deal si putin a lipsit sa nu intre in masina noastra.
Totul s-a terminat cu bine si ne-am intors acasa cu multe amintiri frumoase din Muntii Apuseni.
Anul acesta urmeaza cursul foto si un nou speleocamp la care sper sa particip si sa vin cu noi istorisiri. Ne vedem la Casa de Piatra, dragi prieteni de pretutindeni!
Comentarii